De luni m-am hotarat sa imi dau curul jos din Bancosmobil si sa purced cu metroul spre plantatia unde prestez zi de zi. Din cauza ca drumul e destul de lung, am ocazia sa cunosc o gramada de specimene. O sa incerc sa tin un mic jurnal in care sa va povestesc despre toate personajele care imi ies in cale. Voi incepe cu:
Sconcsul
Il stiti, l-ati intalnit si voi. De obicei e negru si miroase urat si e vesnic certat cu sapunul si cu apa calda. Azi am avut placerea sa intalnesc doi.
Primul a urcat o data cu mine si m-a intovarasit vreo cinci statii. Cand credeam ca am scapat, a predat stafeta celui de-al doilea care m-a bantuit si el vreo trei. Primul mirosea a… nu stiu… o combinatie exotica intre sudor ( mirosea putin a transipratie si a fiare ruginite arse cu carbid ) si un homeless care doarme intr-un tomberon sau la ghena. Cred ca bause aseara, ca avea refulari care erau mai puturoase decat orice gura de canal. Cinci statii m-a chinuit cu rasuflarea dragonului ca Bruce Lee pe Jackie Chan.
Cand credeam ca am scapat, m-a pasat celui de-al doilea, sconcsul student (a coborat la statia Politehnica). Asta raspandea un mic iz de transpiratie (era inca fresh, facuse dus vinerea) amestecat cu miros de camera de camin (mucegai+tutun+cartofi prajiti). Probabil avea azi un examen si purta tricoul norocos,cu Justin Bieber.
Dupa o zi superba pe plantatie, intorcandu-ma spre casa, cantand la muzicuta din dotare, am avut placerea sa-l cunosc pe:
Barbatul la criza varstei mijlocii
L-am numit asa pentru ca, infipt intre doua pitipoance (norocosul, nu intre sconsi ca mine), la un moment dat si-a scos portofelul, a scos banii din el si a inceput sa-i numere tacticos, ca o casierita de varsta a treia, dintr-o sucursala BCR. Probabil vroia sa le impresioneze pe dudui, ca altfel nu-mi explic gestul.
Imi doream din tot sufletul sa am abilitati de hot de buzunare, sa-i fur portofelul si sa-i cheltui toti banii pe caramele si oua Kinder.
Va urma.